doingword.com

Interviu AISS pentru Gazeta Sporturilor

January 9th, 2010

Fanii nu-l iartă pe Gigi Becali pentru că a umilit gloriile steliste

Huligani, vagabonzi, drogaţi. Ăştia sîntem“. Adrian Păcurariu este economist, Costi Vasile e masterand în marketing la ASE, iar Marius Ioan e student la Drept. Sînt cîţiva dintre oamenii care le-au dat de furcă şefilor de la Steaua, în ultimele luni. Toţi trei membri ai Asociaţiei Independente a Suporterilor Stelişti (AISS). Au adus cu ei tricoul-manifest: “’62, Ne vrem clubul înapoi!“.

E unul dintre sloganele campaniei împotriva lui Gigi Becali. Costi şi Adi ridică tricoul spre aparat, să se vadă scrisul. “Vă daţi seama că vă expuneţi, nu?“. “Ei, cei de la stadion ştiu deja cum arăt!“, răspunde Adrian.

– Cum s-a înfiinţat asociaţia asta a voastră?
Marius: În 2006, a apărut entitatea juridică. Dar legătura cu clubul Steaua o aveam de mult, de cînd eram copii.

–  Cîţi sînteţi?
Costi: 350 de membri cotizanţi şi cîteva mii de simpatizanţi

– Dacă v-ar invita conducerea clubului la discuţii, v-aţi duce?
Marius: În momentul de faţă, nu se mai pune problema. Am avut prea multe discuţii şi nu s-a realizat, nu s-a concretizat nimic!
Adrian: Am discutat şi cu Gigi Becali, în calitate de suporteri!

– Ce anume vă promiteau?
Marius: Păi, nu promiteau. Nu discutam despre reconciliere, ci despre o suspendare a protestelor. Noi veneam cu doleanţele noastre, ei erau super OK, facem, dregem, cred că de la prima discuţie, ba nu, la prima discuţie a durat o săptămînă, apoi mi se pare că pe domnul Jenei l-a făcut “moş” şi noi tocmai cerusem să nu mai vină cu lucruri din astea. La a doua convorbire, imediat după ce-am ieşit, de-acolo, din palat, de la întîlnire, a dat presei ce-a vrut el… Noi vorbiserăm să nu mai declare, mă rog, stabiliserăm de comun acord să rămînă între noi, fără presă…
Adrian: Presa… Voi l-aţi făcut mare!

– Ei, asta o aşteptam…
Adrian: Încă-l ţineţi sus, nu ştiu cum îl mai toleraţi… Dacă Becali vinde… Dar voi aveţi putere să influenţaţi publicul…

– Cînd v-aţi înfiinţat, aveaţi deja o opinie formată asupra lui Gigi Becali?
Adi: În 2006, da.

– Deşi băga bani în club şi echipa avea rezultate?
Costi: Nu are legătură cu rezultatele, ci cu comportamentul lui faţă de club!

– Cînd v-aţi gîndit că e nociv pentru Steaua?
Costi: La primul lui titlu, cred…

– De ce?
Marius: Păi, acuma, dacă ne întrebi pe noi, din perspectivă personală…nu a asociaţiei sau a grupului aşa cum a pornit el

– Din perspectivă personală!
Marius: Noi, avînd familiile dintr-o anumită clasă intelectuală, nu putem fi de acord cu un personaj ca el în sinea lui, nu neapărat în postura de conducător al clubului. Noi avem aşa, o repulsie patologică faţă de el, e ca şi cum m-ai întreba de ce beau apă, de ce nu-l suport pe el…

– Are valori diferite de ale voastre?
Marius: Are convingeri diferite, nu neapărat valori, pentru că valorile înseamnă ceva pozitiv!

– Nici pe Berlusconi nu-l place toată lumea la Milan!
Adrian: Da, dar şi acolo au fost ceva probleme.

– Dar echipa merge bine, merge, nu? Dacă Steaua ar merge bine…
Marius: Dacă Steaua ar fi mers bine, probabil n-am fi ajuns în punctul în care sîntem acum… Probabil că rezultatele nu mai contează aşa de mult în economia gîndirii noastre. În economia protestului, da, pentru că s-ar ajunge să zicem la un armistiţiu. Dacă facem vreo mare performanţă ar fi nepotrivit să mai strigăm… Dar să fie o performanţă curată, fără valize cu bani!
Adrian: Prea mult a umilit tot ce înseamnă stelism. Prea mult! Un club de fotbal nu se conduce ca o stînă…

“N-a vrut niciodată să plece!”

– El poate spune: “Dacă nu vă convine, mă dau la o parte! Să vină alţii să bage bani!”
Adrian: Nu cred că a vrut vreodată cu adevărat să se dea la o parte!
Marius: A avut la un moment dat o declaraţie de genul ăsta. Dar o vînzare, o afacere de asemenea amploare nu se face în public, nu se face prin televizor! Nici măcar un transfer de 100.000 de euro nu se face prin televizor! Ilie Năstase… Cînd era? În 2007?
Adi: Da, în 2007.
Marius: S-a arătat interesat să cumpere clubul, să aducă investitori, găsise deja investitori… Şi după aia s-a trezit cu altă declaraţie a doua zi, stai, dom’le, că nu vînd, că şi tu eşti duşmanul meu… Nimeni n-ar mai vrea să iasă public să spună că vrea să cumpere Steaua… Noi am avut cîţiva potenţiali investitori, bine, poate suna aşa, dubios, dar e o chestie adevărată. Nu investitori din ăia care pun valiza de bani pe masă…
Costi: Au fost nişte discuţii aşa, ca de la stelist la stelist, şi noi am avut asigurarea că dacă vor să cumpere clubul măcar îl iau nişte suporteri stelişti, mă rog, aşa, mai moderaţi, nu înfocaţi.
Adrian: Steaua este un club care se poate autofinanţa
Costi: Se poate autofinanţa, fără nici un fel de problemă. S-a lansat la un moment dat propunerea ca suporterii să cumpere acţiuni la club. Pun pariu că se strîngeau foarte mulţi bani, dacă era o treabă foarte bine gîndită.
Marius: Dar el nu vrea! Ia Steaua ca pe o vacă de muls şi o stoarce pînă nu mai poate!

– Vă deranjează comportamentul lui, în primul rînd?

Adrian: Comportamentul, atitudinea lui faţă de foştii jucători, faţă de actualii jucători, faţă de suporteri!
Marius: Probabil fiecare ar ierarhiza diferit problemele pe care le avem. Ăstea sunt, plus lipsa rezultatelor, a performanţelor pe termen lung. Pentru mine, lucrul cel mai dureros a fost jignirea fostelor glorii steliste şi a tot ceea ce înseamnă Steaua, idolii cu care am crescut toţi şi valorile pe care el nu le are.

– Care a fost picătura care a umplut paharul?
Costi: Momentul determinant a fost meciul cu Dinamo, cînd şi-a pus fularul la gît.
Adrian: Jignirea lui Hagi, în primul rînd
Marius: Jignirea lui Hagi, da, da. Focul mocnea aşa, de mult, dar atunci gata, a izbucnit…
Adrian: Au fost şi momente cînd s-a oprit, din dragoste pentru Hagi, de exemplu.
Costi: Protestele au început, practic, cînd l-a demis pe Zenga, după meciul din Cotroceni, în 2005.
Marius: Atunci a fost ceva vizibil, că multe şicane între noi şi conducere au tot existat. Aici nu ştiu dacă a fost vina lui sau a altcuiva de la club, dar modul cum au tratat relaţia cu suporterii a fost unul dezastruos, cînd ceilalţi conducători ieşeau şi-şi apărau suporterii, ei ieşeau şi mai rău dădeau în noi. Iar şicane cu bannerele ne-au tot făcut. Acuma, cu Dinamo n-am putut să intrăm cu un banner pe care scria “Odihneşte-te în pace, Casetă!”. Casetă era un băiat din galerie.
Adrian: Astea au fost şicane, dar practic nu acesta a fost punctul determinant.
Marius: Nu ştiau pur şi simplu cum să managerieze relaţia cu suporterii. În club n-a existat nici o persoană care să ştie asta. Bine, a fost Mihai Stoica…
Adrian: Deşi a avut un conflict major cu suporterii, pînă la urmă s-a implicat. A fost singurul preşedinte de la noi care s-a bătut pentru suporteri.
Marius: Da, a fost preşedintele pe care-l regreţi după ce pleacă…

– Venea şi stătea în galerie, nu?
Costi: Era apropiat. Acum, nu avem pretenţii să vină Argăseală să stea cu noi în galerie, nu e genul de om, e un oficial, nu se pretează. Asta nu înseamnă că trebuie să ne pună beţe-n roate prin tot ceea ce face.

“Deocamdată, e război psihologic”

– Nu vă simţiţi vinovaţi că protestele voastre afectează echipa?
Costi: Ba da, sîntem conştienţi că încurajările noastre ajută echipa. Dar am preferat să ducem acest război, să cîştigăm ceva pe termen lung şi să sacrificăm rezultatele actuale.

– Aţi lansat site-ul “suntcubecali.ro”, ca să aflaţi cîţi simpatizanţi are. Cum a mers?
Marius: Păi, cum a mers… (rîzînd) În seara aia a “înghiţit-o” şi a ieşit pe toată posturile, o să vină susţinătorii mei, zece mii! Aşa scria pe site.
Costi: Era ciudat că de şase ore dădusem drumul la site şi a şi aflat. Cred că are oamenii lui care stau pe net şi urmăresc site-urile.
Adrian: Da, e ciudat.

– Poate are oamenii lui de imagine…
Marius: Da, să stea toată ziua pe Net. Şi după şase ore să afle… Eu nici nu-mi imaginez, aşa… Credeam că numai preşedintele ţării primeşte zilnic raporturi informative cu tot ce se scrie despre el…

– În afară de protestele pe Net, ce altceva plănuiţi? Ce fel de război purtaţi: un război psihologic sau un război în stradă, cu mitinguri?
Costi: Un război psihologic. Protestul a început civilizat, nu e uşor să controlezi atîţia oameni care, aţi văzut, mai au şi ieşiri…
Marius: Oamenii s-au descurajat văzînd că protestul nu are efect. Poate n-o să aibă, nu ştiu. El iese şi dirijează, vrea să schimbe imnul Stelei în “Becali, pleacă din Ghencea! Oamenii normal că adună frustrare în ei şi recurg la metode mai neortodoxe, la injurii. Dacă lucrurile vor continua aşa, nu ştim către ce ne îndreptăm, pentru că frustrarea se acumulează… Se poate ajunge la orice!

“Arătaţi-mi stadionul unde nu se înjură”

– Luaţi în calcul şi varianta cu aruncatul de obiecte pe teren?

Costi: Noi nu luăm în calcul, dar nu se ştie ce se poate întîmpla! Nu-i putem controla pe toţi.
Adrian: Fiecare om plăteşte pentru ce face. Oricui i se poate întîmpla, oricui! Eu pot să înnebunesc acum, în clipa asta. Nu că plănuim noi în cadrul organizaţiei să aruncăm cu obiecte, dar dacă înnebuneşte unul, pe stadion?
Marius: Mai ales asupra peluzelor, noi n-avem nici un control. Avem o relaţie diplomatică cu ei, în sensul că ne întîlnim cînd se fac şedinţe. Noi am militat mereu pentru un protest decent, chiar şi cînd s-a decis să se înjure.
Costi: Noi am îndemnat lumea către civilizaţie, către sportivitate, către fair-play.
Adi: Dar pe măsură ce sfidările domnului, auzi, domnului (îşi pune mîna pe gură) creditorului Becali au continuat, normal că lumea a protestat.
Marius: Cel mai tare a fost cînd ni s-a suspendat terenul din cauza unor “injurii greu de reprodus”. Dacă-mi arată mie cineva un stadion din România unde nu se înjură…
Adrian: Sau din Anglia, sau de oriunde…

– S-a ajuns la ameninţări cu moartea împotriva patronului. Ce părere aveţi de bannerul cu lunetistul?
Marius: Ăla de la Piatra Neamţ, da. Vi s-a părut deplasat?

– Da, e cam negru umorul.
Adrian: Dar cînd Gigi Becali spunea că o să cheme jandarmii, să ne bată pînă la sînge, apoi o să ne arunce la cîini, despre asta de ce nu s-a vorbit?
Marius: Asta nu te-ngrozeşte?

– Bine, dar coborîţi la nivelul ăsta de discuţie?
Adrian: Dacă el numai asta înţelege?
Marius: Îi cînţi cîntece frumoase, cu “Pleacă din Ghencea”, pe melodii la modă, şi el iese şi te dirijează. Normal că zici: “Ba pe mă-ta!”. Te trage la nivelul lui…
Adrian: Dacă nu-l afectează decît asta!

“Dăm în judecată clubul”

– Aţi predat abonamentele?
Adriani: Nu le-am predat, pentru că încercăm să găsim o cale juridică de a obţine anularea interdicţiilor de a intra pe stadion
Marius: Ne-a prins în perioada asta cu Sărbătorile şi n-am găsit avocat să se ocupe. Dar mergem înainte, asta-i sigur. Chiar dacă procesul durează doi ani! Ne şi întreabă lumea: “Nu-l mai daţi în judecată?” Au fost interzişi cei cu abonamente, cei care au stat la peluze, toţi, apoi cei care au stat la peluze, luaţi la întîmplare. Sînt oameni de 60 de ani interzişi, sînt copii interzişi, sînt persoane cu handicap, o grămadă de femei interzise.
Adrian: Partea interesantă e că dacă erai interzis pe stadionul Ghencea, nu puteai veni să-ţi iei bilet la meciurile Urziceniului
Marius: Acum am avut noroc cu MM…
Adi: Dar dacă joacă naţionala acolo, o să trebuiască să vorbim cu Sandu!

– Păi, da, pînă-n 2018, cu Sandu. Chiar aşa, el nu vi se pare dictator?
Costi: Acuma, cîte războaie vrei să ducem?
Marius: Şi cu jandarmii aveam probleme, dar acuma nu, sîntem buni prieteni. Cred că asta-i singura parte bună, din toată treaba asta. Ne înţelegem din ce în ce mai bine.

– Cum aşa?
Marius: Din dorinţa de a nu avea un conflict cu ei, ne purtăm din ce în ce mai frumos. Şi ei se poartă din ce în ce mai frumos cu noi, nu ştiu din ce motiv.

– La mitinguri vă mai gîndiţi?
Costi: Da, dar trebuie să fie mai bine promovate decît ăla din vară.
Marius: Să vină mai mulţi, să vină şi fostele glorii…

– Aţi discutat cu ei?

Marius: Da, unii sînt şi membri onorifici, ca Balint, domnul Jenei… Bine, domnul Jenei e chiar un domn, el ne mai şi dojeneşte din cînd în cînd.

– Cît o să dureze războiul ăsta?
Adrian: E greu de spus în momentul ăsta. Cînd va fi un finiş, dacă va fi un finiş…
Costi: O să-l ducem cum o să putem. Vrem să avem acces iarăşi pe stadion. Dacă nu, găsim alte căi… Momentan ne e foarte greu să gîndim mai departe, pînă nu lămurim asta
Marius: Era o inerţie, aşa… Ce făceai pentru Steaua? Te duceai pe stadion şi-l înjurai pe Becali. Acum lumea a rămas aşa, blocată. Nu mai putem ţine legătura cu echipa, nu mai ştim cum s-o ajutăm.

– Se vorbeşte despre suporteri şi “adevăraţii suporteri”

Marius: Da, am auzit şi noi, “să-şi facă treaba de suporteri!”. Da’ ce, mă plăteşte cineva? Parc-am avea o meserie! Că mă duc să-mi încurajez echipa nu e meseria mea!

“Nu stă nimeni în umbra noastră”

– Ce înseamnă “suporter” pentru voi?
Costi: Suflet pentru culori! Să-ţi sprijini echipa, s-o protejezi cum poţi!
Adrian: Să ajuţi clubul, nu clubul să te ajute pe tine!

– Un apropo la suporterii finanţaţi de cluburi?
Adrian: Nu. Ştiu că există, dar nu credem că aşa trebuie procedat. Dacă la noi ar fi fost vorba de aşa ceva, Gigi Becali ar fi ieşit să spună.
Marius: Cred că asta e o problemă a lui, nu-şi imaginează că nu e nimeni în spatele nostru.
Costi: Vrea să ştie cine e în umbră: generalii, Vanghelie, Popoviciu
Marius: Stai, că mă sună Traian Băsescu! (rîde)
Costi: Nu-şi poate imagina că noi facem lucrurile astea din pasiune, că noi iubim clubul ăsta şi îi vrem binele. El n-a cunoscut pasiunea.
Adrian: Deşi acuma cred că Steaua i-a intrat în sînge…

– Şi dacă vă permite iar accesul pe stadion, pur şi simplu?

Costi: Mergem la meciuri şi-l înjurăm în continuare.

– Nu vă doare că echipa are de suferit?

Costi: Ba ne doare, ne doare să nu putem fi pe stadion. Dar asta e.

– Pînă la urmă, poţi să-ţi trăieşti pasiunea la distanţă, văzînd meciurile la televizor, nu?
Costi: Ba nu, nu e deloc acelaşi lucru, la stadion te duci ca să te-ntîlneşti cu pasiunea.

– Ce-aţi schimba voi la club, dacă aţi fi patroni?
Adrian: Eu aş aduce profesionişti şi fostele glorii.
Marius: Da, fostele glorii. Cum ar fi să-l ai pe domnul Ienei la club. Nici nu poţi să-i faci observaţii! Poate, poate i le-aş scrie pe un cartonaş.
Costi: Eu l-aş aduce pe Hagi.

– Antrenor?
Costi: Orice, numai să fie acolo, la club.

– Şi altceva, ce-aţi schimba?
Costi: Magazinul clubului! Nu au marfă de cea mai bună calitate, tricourile par aşa, din piaţă. N-au oameni să se ocupe de marketing, cred că au unul singur. În total, sînt vreo 10 angajaţi la club şi ăia veri sau nepoţi. La Barcelona au 150 de angajaţi.
Marius: Aşa e cu magazinul, mi-am luat un fular cu Lăcătuş de acolo şi, la a doua spălare, s-a dus scrisul, a dispărut “Steaua” de pe el!

– De transferat, pe cine aţi transfera?
Costi: Hagi, am zis.
Marius: Florin Costea şi fostele glorii.
Adi: Hagi, fostele glorii şi Ogăraru înapoi, neapărat!

– Ce mesaj i-aţi transmite lui Gigi Becali?

Adrian: Ţinem aproape! Adică nu renunţăm la proteste!

Lumea a ajuns să urască Steaua din cauza lui Gigi Becali. Se confundă imaginea lui cu a echipei
Adrian Păcurariu

Tot ce înseamnă Becali acum se datorează Stelei. Orice milionar din România şi-ar fi dorit să aibă clubul ăsta!
Marius Ioan

Steaua înseamnă onoare, mîndrie, a fost clubul Armatei
Costi Vasile

Categoria: Uncategorized

  • Pagini

  • Arhiva