doingword.com

Membri onorifici

Asociaţia Independentă a Suporterilor Stelişti şi-a propus de la bun început promovarea tuturor personalităţilor care au făcut cinste de-a lungul timpului culorilor roş-albastre, prin performanţele obţinute cu echipele în care au evoluat sau prin promovarea valorilor perene ale clubului Steaua. Astfel, AISS se poate mândri că a reuşit să-i aducă cât mai aproape de suporteri, prin statutul de membru onorific, pe următorii:

Miodrag Belodedici

Supranumit “căprioara”, Belodedici a fost, probabil, cel mai elegant şi tehnic fundaş din istoria fotbalului românesc. A fost transferat la Steaua în anul 1982 de la Luceafărul Bucureşti, de către Ion Alecsandrescu, preşedintele clubului la acea data. Înca de la primele meciuri a fost evident pentru toată lumea că s-a nascut o nouă stea, mulţi văzându-l ca urmaşul lui Apolzan. În cele 9 sezoane petrecute sub culorile roş-albastre, Belo a reuşit să cucerească 6 titluri de campion, 4 cupe ale României, precum şi Cupa Campionilor Europeni în 1986 şi Supercupa Europei în 1987. În anul 1988, Miodrag decide să părăsească ţara, emigrând în Iugoslavia şi câştigând în 1991 o altă Cupă a Campionilor Europeni cu Steaua Roşie Belgrad.

Ilie Savu

La cei 90 de ani ai săi, Ilie Savu poate fi asociat foarte uşor cu o bună parte din istoria Stelei, slujind fotbalul necondiţionat, cu talent, devoţiune şi sacrificiu. A fost jucător al primei echipe a A.S.A., urmând ca mai apoi să ocupe timp de 22 de ani diferite funcţii în cadrul clubului sportiv al Armatei: preşedinte de club, preşedinte al secţiei de fotbal, şeful centrului de copii şi juniori, cel mai longeviv antrenor principal din istoria Stelei (8 ani în 2 legislaturi). Ca antrenor principal a câştigat 2 titluri(1953 şi 1956), 4 cupe ale României, conducând echipa armatei în primul turneu de răsunet al echipei de fotbal româneşti în Anglia şi lansând în fotbalul mare nume de legendă ca Tătaru I, Tătaru II, Constantin, Cacoveanu, Toma, Zavoda, Onisie, Bone, Victor Dumitrescu, Ienei sau Ion Alecsandrescu. Pe timpul mandatului său ca preşedinte al secţiei de fotbal s-a construit în anul 1974 stadionul din Bulevardul Ghencea.

Vasile Stângă

Deşi nu mai puţin de 4 mari puteri ale handbalului românesc s-au bătut pentru a-i obţine semnătura, în anul 1977, Vasile Stângă a ales Steaua Bucureşti. A fost component al echipei roş-albastre până în anul 1989, timp în care a dominat handbalul românesc, câştigând 11 trofee de campion şi 4 cupe ale României. Pe lângă cariera de invidiat la nivel de club, Vasile Stângă a fost unul dintre componenţii de bază ai echipei de aur a handbalului românesc, dobândind în anul 1988 titulatura de „maestru emerit al sportului”. În calitate de antrenor al echipei Steaua Bucureşti a reuşit să câştige în anul 2006 Challenge Cup, învingând în finală pe SC Horta din Portugalia.

Viorel Mazilu

Născut la data de 16.04.1982 în localitatea Roşiorii de Vede, Viorel Mazilu este unul dintre cei mai buni conducători de joc din ţară, fiind un component de bază al echipei naţionale începând cu anul 2000. Format de Steaua ca handbalist, unde joacă şi în prezent, Mazilu se poate lăuda că este câştigător al Challenge Cup în anul 2006, având în palmares alte 2 titluri de Campion al României (2001, 2008), şi 4 Cupe ale României (2001, 2007, 2008, 2009). De asemenea, a participat cu Steaua MFA Bucureşti în grupele Champions League în sezonul competiţional 2008-2009.

Mihai Găinuşă

Cunoscut mai degrabă pentru poantele de la Prima TV sau Kiss FM, cârcotaşul Mihai Găinuşă este unul dintre puţinele personaje din mass-media care nu şi-au ascuns niciodată ataşamentul faţă de culorile roş-albastre. Fidel susţinător al Stelei, Mihai Găinuşă scrie începând cu luna august 2009 un editorial săptămânal pentru ziarul Prosport, asumându-şi în acelaşi timp condiţia de suporter stelist în opoziţie. Prin articolele sale, Găinuşă încearcă să descrie într-o notă cât mai veridică realităţile din sportul românesc în general, dar şi de la clubul Steaua în particular, promovând totodată adevăratele valori ale acestuia.

Gabi Balint

La doar 17 ani, tânărul Gavril Pelé Balint ajungea de la Gloria Bistriţa la Steaua, via Luceafărul. S-a impus destul de repede la Steaua, mai ales prin polivalenţa sa, care însa i-a jucat şi feste, antrenorilor luându-le mult timp ca să se lămurească pe ce post poate da randament maxim. Gabi Balint a evoluat la Steaua timp de aproape zece ani, între sezoanele 1980/1981 – 1989/1990; a evoluat în 264 de meciuri, înscriind 69 de goluri. A cucerit, în acest răstimp: Cupa Campionilor Europei(fiind unul dintre marcatorii din finala de la Sevilla) şi Supercupa Europei, cinci titluri consecutive de campion al României (din 1985 până în 1989), trei Cupe ale României (1987, 1988 şi 1989), precum şi titlul de cel mai bun marcator al ediţiei de campionat 1989/1990. Pentru Echipa nationala de fotbal a Romaniei a evoluat de 34 de ori, marcand 14 goluri, in perioda 1982 – 1992, participând ca jucător la Campionatul Mondial de Fotbal din 1990. De asemenea, a fost antrenorul secund al naţionalei la CM din 1994 şi 1998. Pentru realizările sale din domeniul sportiv a primit titlul de cetăţean de onoare al Municipiului Bistrita.

Ştefan Birtalan

Dublu campion mondial, în 1970 şi 1974 (când a fost golgheterul turneului final), medaliat cu argint (1976) şi dublu medialiat cu bronz (1972 şi 1980) la Jocurile Olimpice, câştigător al Cupei Campionilor Europeni cu Steaua în 1977 şi declarat de trei ori cel mai bun sportiv al României (1974, 1976 şi 1977). Ştefan Birtalan este unul dintre cele mai grandioase nume ale handbalului românesc, fiind ales, de trei ori, cel mai valoros handbalist din lume (1974, 1976 şi 1977), clasându-se pe locul 7 în topul celor mai buni jucători ai secolului trecut. A fost antrenor-secund la Steaua între anii 1986-1991 şi „principal” între anii 1991-1994, câştigând 6 titluri şi 3 Cupe.

Anton Netolitzchi

Actualul preşedinte al secţiei de polo este un fost mare… baschetbalist, care a apărat culorile roş-albastre între anii 1977-1993. De numele fostului component al echipei de aur a baschetului stelist se leagă nu numai numeroase trofee, dar şi renaşterea echipei, în 2008, Domnul Anton Netolitzchi fiind primul manager al noii secţii. Este Maestru Emerit al Sportului din anul 1997.

Alina Dumitru

Cvintuplă campioană europeană, dublă medaliată cu bronz la Campionatele Mondiale, deţinătoarea unei Supercupe Mondiale, sportiva de 28 de ani este o stelistă înfocată, care, când îi permite programul deloc lejer, urmăreşte cu interes destule alte sporturi. Ce lecţie pentru cei care se cred suporteri ai Stelei doar pentru că sunt amatori de fotbal! Alina Dumitru este prima judoka din lume care a învins-o pe legendara Ryoko Tani după 12 ani. Datorită constanţei evoluţiilor sale, a fost comparată de Octavian Bellu cu Michael Schumacher.

Ilie Dumitrescu

Chiar dacă nu şi-a legat numele de niciun trofeu european, Ilie Dumitrescu a fost unul dintre cei mai spectaculoşi fotbalişti ai unei echipe care a mai fascinat Europa şi în 1988 şi în 1989. Magicul nostru “optar” s-a ridicat deseori la înălţimea unui fotbalist demn de o campioană europeană. Driblingurile, pasele, un-doi-urile, şuturile ori “diagonalele” sale fabuloase au dus Steaua într-o nouă finală a Cupei Campionilor Europeni din care, din păcate, a lipsit, jurnaliştii italieni exprimându-şi satisfacţia că fundaşii milanezi nu vor avea de-a face cu talentatul nostru mijlocaş. Dorinţa sa arzătoare de performanţă este uşor de citit şi acum în ochii săi, când povesteşte despre uriaşul regret că nu a putut juca în acel meci de pe “Nou Camp”. A înscris 75 de goluri pentru Steaua în 204 meciuri de Liga I, şi are în palmares 13 reuşite în cupele europene în tricoul roş-albastru. A câştigat 4 titluri naţionale şi trei Cupe.

Marius Lacatus

Dacă Steaua este viaţa, pentru mulţi suporteri, Marius Lăcătuş este aerul! Gesturile sale după acel gol furios de la Sevilla – dinţii încleştaţi, pumnii ridicaţi la semiînălţime şi privirea de leu aruncată victimei – au devenit marcă înregistrată. Este simbolul forţei roş-albastre, al neînfricării în faţa oricărui adversar, al voinţei, al determinării. Ca jucător la Steaua, a câştigat 10 titluri de Campion al României (în anii 1985, 1986, 1987, 1988, 1989, 1994, 1995, 1996, 1997, 1998), 6 Cupe (în anii 1985, 1987, 1989, 1996, 1997, 1999), 3 Supercupe din totalul de 5 (1994, 1995, 1998), Cupa Campionilor Europeni în anul 1986 şi Supercupa Europei în 1987. Inima noastră bate de 7 ori: L-Ă-C-Ă-T-U-Ş!

Ilie Barbulescu

Ilie Bărbulescu, tenacele, tehnicul şi rapidul fundaş al unei echipe care a cucerit Europa tomai prin calităţile enumerate anterior, va rămâne în amintirea noastră poate nu atât prin incredibilul gol înscris în meciul Steaua-Honved: 4-1, ci prin extazul vecin cu nebunia de a se năpusti asupra Cupei, la Sevilla. Câţi dintre steliţti nu ar fi făcut acelasi lucru în locul său, în acele clipe ireale? A jucat la Steaua timp de trei sezoane, între anii 1984-1987. În Liga I a bifat 77 de prezenţe în tricoul roş-albastru, marcând trei goluri, iar în cupele europene a jucat 11 partide, acel gol cu Honved fiind unica sa reuşită în Europa.

George Ogararu

“Pentru mine, totul este un vis: să ajung să joc la Steaua, să fac performanţă în Europa cu Steaua, să fiu căpitanul Stelei, totul este un vis. Pentru mine nu numai Red-Bull te face să zbori…”, declara, cu ceva timp în urmă, George Ogăraru. Este unul dintre cei mai iubiţi Stelişti din “perioada Gigi Becali”, dovadă că valorile roş-albastre, sportivitate, cinste, onoare, corectitudine, demnitate, profesionalism, competitivitate şi dorinţă de performanţă, sunt posibile şi în perioade de disoluţie a oricăror valori. A debutat la Steaua în noiembrie 1998, evoluând pentru noi, în Liga I, în 127 de partide timp de 7 sezoane, răstimp în care a izbutit şi 3 goluri. În competiţiile continentale a jucat pentru Steaua în 38 de jocuri, neînscriind niciodată.

Vlad Gorneanu

Vlad Gorneanu este solistul trupei Zob şi este un cunoscut suporter stelist. La aniversarea a 63 de ani de existenţă a clubului Steaua, Vlad a mulţumit tuturor celor care au protestat de-a lungul timpului la adresa lui Gigi Becali, afirmând că el nu mai poate călca în Templu ştiind că Steaua are în conducere un astfel de personaj. In 2006, insotind echipa in deplasarea de pe Stefan cel Mare, Vlad a fost bătut crunt de jandarmi (“aceşti asasini în slujba statului”, cum avea să-i numească ulterior), în Ştefan cel Mare, la derby-ul din septembrie 2006. “S-a ales” cu mâna în ghips şi cu câteva coaste rupte.

  • Pagini

  • Arhiva